Marcel OLINESCU, Căminul cultural

acuarelă, creion, carton subțire
30,5 x 22 cm
nesemnat
stare de conservare bună

OLINESCU, Marcel (1896, Dorohoi - 1992, București)
Educația artistică: Școala de Belle Arte din Iași (1919-1921); Colonia de creație Baia Mare (1920); Școala Națională de Arte Frumoase din București (1921-1923), sub îndrumarea profesorului Dimitrie PACIUREA.
Între 1925-1978 a organizat 18 expoziții personale (București, Botoșani, Arad, Deva) și a participat la 22 expoziții de grup și saloane oficiale.
Artist reprezentat generos prin numeroase lucrări prezente pe rafturile Depozitului de ARTĂ, vine să ilustreze sintetic direcțiile stilistice ale graficii românești, în secolul 20. Născut în Moldova, student la București și activ mulți ani la Arad ca profesor de desen și redactor, a fost membru fondator al grupării Pro Arte (1936-1937), ce urmărea prezentarea fenomenului cultural românesc în contingență cu cel maghiar.
Stabilit la București, din 1937 expune la Salonul Oficial de Desen și Gravură (1928-1947) și participă la campaniile socio-etnografice ale profesorului Dimitrie Gusti. A primit premiul pentru gravură la Salonul Oficial (1928, 1933, 1938) și a fost laureat al Premiului „Lecomte de Noüy” (1929). A realizat mai multe albume de gravuri inspirate mai ales din folclorul popular al românilor și din mitologia populară.
Gravurile lui Marcel Olinescu „sunt mai ales meditații filosofice asupra vieții și a morții, a omului și a naturii într-o viziune apropiată de simplitatea primitivă a icoanelor pe sticlă și a picturii țărănești pe lemn”. (Mariana Vida, „Grafica românească 1900-1945”, în Arta din România din preistorie în contemporaneitate, vol. II, Editura Academiei Române București & Editura Mega Cluj-Napoca, 2018, pp. 503-533).

Mai multe detalii despre viața și activitatea artistului în articolul de pe blog: