Ștefan POPESCU, Mănăstirea Cernica

tuș, hârtie
20 x 26 cm
semnat stg. jos cu peniță: Șt. Popescu
pe verso intitulat cu creion pe eticheta autorului: La Cernica
stare de conservare bună

POPESCU, Ștefan (1872, Fințești, Buzău - 1948, București)
Educația artistică: Școala de Institutori din București (1886-1890); Academia Regală de Arte Frumoase din München (1893-1900), sub îndrumarea profesorului GYSIS (GYZIS) Nikolaos (Nicolas); Școala Națională Superioară de Belle Arte (ENSBA) din Paris, cu profesor SIMON Lucien (1900-1901).
În perioada 1894-1968 a organizat șapte expoziții personale la București și la Paris, iar în anul 1968 i-a fost dedicată o amplă expoziție retrospectivă la Muzeul de Artă „Ion Ionescu-Quintus” din Ploiești. A avut o participare masivă de 65 de prezențe, în cadrul unor expoziții de grup și saloane în perioada 1892-1947, la București, Veneția și Paris.
Călătorește mult, în Bretania lucrează împreună cu Gheorghe Petrașcu, iar la Paris locuiește împreună cu Brâncuși, în Montparnasse (1909). Pictează în anii succesivi în diferite locații din Franța, Elveția,Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger și Germania. Viziunea sa inițial academistă se va modifica sub impactul contactului cu aceste zone mai mult sau mai puțin exotice pentru artistul autohton, racordându-se la cele mai moderne tendințe plastice ale perioadei.
Gravor de referință în istoria artei românești, operele sale sunt repere în dezvoltarea graficii de șevalet și a gravurii în România.