Ernő TIBOR, Peisaj rural

ulei, placaj
36 x 46 cm
semnat dr. jos cu negru: Tibor Ernő
stare de conservare bună

TIBOR, Ernő (1885, Oradea, România - 1945, Kaufering, Germania)
Educația artistică: Academia Maghiară de Arte (MMA) din Budapesta (1904-1905), cu profesor ZEMPLÉNYI Tivadar; Academia Julian din Paris (1906-1907), cu profesor LAURENS Jean Paul. De asemenea, a participat la o colonie artistică la Baia Mare (1920).
Artistul a organizat expoziții personale naționale la Oradea (1907, 1942), Cluj (1923, 1933) și Brașov (1923) și a participat la șapte saloane oficiale (1926-1940): Salonul Oficial de Pictură și Sculptură, București.
După instaurarea regimului horthist în Transilvania (1940), artistul de origine evreiască a mai reușit să expună doar în cadrul a două expoziții de grup, la Oradea și la Cluj (1942). 
Preocuparea sa principală, afirmată încă din perioada studiilor, a fost și a rămas pe parcursul întregii sale cariere - studiul naturii. Revenit de la Paris, organizează prima sa expoziție personală în anul 1907, în cadrul căreia expune peisaje și portrete aplaudate de critica care observă imediat modernismul viziunii reflectate în aceste lucrări. 
În perioada 1912-1914 a expus în străinătate la Stockholm, Copenhaga, Dresda, Leipzig, Frankfurt și Halle, orașe în care a înregistrat ecouri de presă pozitive. Lucrările acestei perioade, inspirate din viața pitorească a Oradiei, piețe și târguri populate de localnici în costume specifice, sunt definite de o paletă cromatică strălucitoare și o atenție deosebită acordată detaliilor.
Călătorește în Anglia (1925), în căutarea peisajelor pitorești, lucrările realizate aici vor fi subiectul unei expoziții personale organizate la Paris, moment în care devine membru al Salonului Independenților (1926).
Participă la o colonie de creație băimăreană, ocazie în care pictează numeroase peisaje și scene de muncă a câmpului. Este momentul în care pictorul receptează, pe filieră băimăreană, influențele fauve aduse direct de la Paris de VILMOS-PERLROTT Csaba sau de Sándor GALIMBERTI. Simplificarea volumelor în spiritul inovator al lui Cezanne, expresivitatea cromatică bazată pe contraste și alte mijloace de expresie specifice neoiștilor băimăreni vor fi preferate de către artist, cu precădere în deceniul trei al secolului XX. Tablourile din această perioadă se caracterizează printr-o simplificare a volumelor, eliminarea detaliilor, construirea formelor prin culoare, în tușe largi, sigure și consistente.
După ocuparea Ungariei de către trupele naziste, în 30 mai 1944 a fost deportat la Auschwitz apoi la Kaufering, în vecinătatea orașului bavarez München, unde fusese dislocată o subdiviziune a lagărului de la Dachau. A decedat aici în aprilie 1945, cu douăsprezece zile înainte de eliberarea lagărului de către trupele americane.

Mai multe detalii în articolul de pe blog: