Zsigmond Béla, Peisaj din Istanbul cu biserica Sfânta Sofia

ulei, pânză
40 x 50 cm
semnat stg jos cu brun: Zsigmond
stare de conservare bună

 

Béla ZSIGMOND (? - 1945, Oradea)
Educația artistică: Studii private la Oradea cu  maestrul TIBOR Ernö,
Colonia artistică de la Baia Mare (1923),
Academia Regală de Belle Arte din Budapesta (1941).
Asemeni colegilor pictori de la sud de Carpați, pictorul transilvănean a primit microbul călătoriilor în perioada interbelică, peregrinările sale prin țară și străinătate devenind martori peste timp ai vieții unui autor extrem de talentat, însă precar menționat în literatura de specialitate.
 Peisaje maramureșene de plein-air construite prin tușe de culori vibrante, în jurul pigmentului băimărean central, verdele naturii luxuriante, mângâiate mereu de lumina unui soare prezent dar blând, sau  peisaje rurale descriptive ale vieții simple din ambianța satului maramureșan, caracterizează această perioadă stilistică circumscrisă anilor 1920-1930.
Ulterior, îl regăsim prin prisma picturilor sale în ipostaza de călător neobosit în Italia, Germania, Olanda, Turcia, la Istambul (1930) și nordul Europei.
Șansa găzduirii pe rafturile  Depozitului de ARTĂ  a unui număr mai mare de picturi realizate în spațiul oriental, cu ocazia călătoriei la Istambul în anul 1930, aduce în prim plan profilul  complex al autorului, în încercarea de a echilibra valoarea documentară istorico-arhitecturală de factură rațională  a lucrărilor realizate aici  cu  șuvoiul de sentimente, impresii, culori, asalturi senzoriale din toate direcțiile, procurate de contactul nemijlocit cu viața cotidiană din capitala Orientului.
Pictor cu descendență băimăreană, Zsigmond  a pictat mereu atent la mișcările luminii, însă experiența constantinopolitană și cea italiană l-au adus în ipostaza unui  trubadur pe pânză al  Soarelui  și efectelor  sale  cromatice.
Acribia memorării elementelor arhitecturale este echilibrată în aceste lucrări de  bucuria unei picturi descătușate de convenții cromatice prestabilite prin atingerea decisivă a unei lumini calde, directe, spectaculoase.
Acribia memorării elementelor arhitecturale este echilibrată în aceste lucrări de  bucuria unei picturi descătușate de convenții cromatice prestabilite prin atingerea decisivă a unei lumini calde, directe, spectaculoase.
O lucrare deosebită, „Peisaj din Istambul cu Biserica Sfânta Sophia” prezentat în vedere aeriană și îndepărtată, subliniază impactul senzorial puternic avut asupra artistului de întâlnirea autorului cu celebrul monument, emblematic al locului. Încadrată de minarete albe zvelte, biserica se prezintă în haine de seară, brodate într-o lumină albastră și o negură a imaginației dinaintea contactului direct, privirea fiind condusă peste acoperișuri cărămizii, încă expuse unor raze grăbite spre apus.